Stampa

di: Nino Rossi

 

 

Me par che sia vegnuda l’occasion
de fà dò ciaccer con cèrti miee,
che voeuren mètt el fren a la passion
che i giugador de bòcc se pòrten dree.

Se me permètten on consili san
mì voeuri digh a tucc ‘sti santi dònn
a giugà ai bòcc se sporchen on poo i man
ma la scaioeula la fa minga dagn.

Tirando on rigol sfòghen on rancor
quand vosen “bòccia al vòlo” se distenden.
Lustren la sfera quasi con amor
per mètt on alter pont, toccand on poo el ballin
diventen fòrsi trii… e invece el venden.

Quèll che ve cerchen l’è in sostanza quèst
ona serada in sana compagnia.
Perché fra i spòrt l’è fòrse el pussee onèst
perciò sarì sù i oeugg… e così sia!

Ai giugador ghe disi: fii attenzion,
de minga trascurà tròpp i miee.
Cerchì de minga mètt in condizion
de giugà in lètt, coi alter, el “Lù e lee”.
Quand ona dòna la se cava i pagn,
se m’è concèss de parlà giò a la man,
la soa “scaioeula” la subiss nò dagn,
soramaròss, la sporca nanca i man.

Per evità che sfòghen on rancor,
e che sul lètt, coi alter, se distenden
a fass lustrà la “sfera” con amor,
fasegh on compliment, faseghen anca duu,
ma sì, faseghen trii, lor se contenten.
Quèll che ve cerchen l’è in sostanza pòcch:
ona serada in vòstra compagnia.
In fin di cunt hinn minga di farlòcch
Viva bòcc e miee e così sia.